Degeaba!?

Stau si ma intreb cati dintre romani constientizeaza sacrificiul facut de "unii" prin decembrie '89?
Pacat ca unora...si cand spun unora, ma refer la foarte multi dintre romani...le lipseste aceea parte a creierului cu ajutorul careia ar putea realiza cat de greu era inainte de revolutie...Pacat...in astfel de momente dezamagirea e atat de profunda incat raman fara cuvinte...

Fuga...

Am lasat raceala care m-a doborat in ultimele zile si m-am hotarat sa ies la alergat prin IOR. Chiar mi-a prins bine aceasta miscare mai ales ca in ultima vreme tot ma apasa acest sentiment de fuga...de tot ce stiu, de munca, de stilul meu de viata, de Hepatita C, de singuratate...as fugi pana in Africa si sigur nu m-as mai intoarce, as fugi pana in India si as ramane acolo, as fugi unde vad cu ochii...dar din pacate societatea in care traim nu ne lasa sa evadem...suntem prizonierii propriei lumi. As fugi pana inapoi in visele pe care le aveam cand eram mic si imi doream sa ma fac astronaut(cand scriu asta imi dau seama ca m-as putea considera un "outcast" inca de mic, de cand vroiam sa fug din lumea asta) sau mai tarziu cand vroiam sa ma fac mare manager de companie si sa duc o viata corporatista de la 9 la 18... as fugi pana intr-o lume de poveste cu zane si spiridusi unde totul e roz si binele invinge intotdeauna. Cum ii spuneam si unui prieten acum vreo 2 zile: Fereasca Dumnezeu sa am la un moment dat vreo 20.000 de euro ca nu mai pup pamantul asta...ma duc cat pot de tare altundeva, unde oamenii nu sunt atat de mizerabili sufleteste...chiar daca e destul de greu de gasit acest loc.
LA REVEDERE a.k.a. ADIO dar ramai cu mine!